|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Apoi reîncepe forfota obișnuită
￭ soare de sticlă
￭ sunt în corpul meu
￭ biserica trupului
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
[ultima oară când am urcat era un întuneric de nedescris]
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Daniel Dăian [aelius ]
2013-09-10
| |
și se auzea o singură culoare rostogolindu-se din palmă
ca o domnișoară dintr-un an bisect
în care s-au întâmplat războaie întregi și cuvinte stinse în capătul cel mai îndepărtat
al scrumierei
un etaj construit într-o propoziție fără semnalmente
o sală goală în piciorul drept
o spânzurare insuficientă în blocul de ieri
unde cineva și-a permis să-și plătească o condamnare
la moarte
și domnișoara cu dinții goi
atârnând la capătul cel mai tandru
din amantul său
 |
|
|
|
